Blogu Simonei

Inceput nou

Andi imi zicea ca dupa ce ne mutam in apartamentul nou, o sa-mi gasesc imediat job si o sa ni se schimbe un pic norocul.

Joia trecuta, pe 15, am fost sa ne luam cheile si sa vedem apartamentul... a fost un pic dezamagitor momentul, avand in vedere ca nu era gata. Stiam ca e in renovare, dar daca proprietarul vroia sa-l inchiriem de la 1 oct si noi de la 1 nov si am facut un compromis la 15 oct, ne asteptam sa fie gata. Dar nu era. Multe detalii mai mici sau mai mari trebuiau puse la punct. Insa e fain apartamentul si abia astept sa ne mutam acolo (sapt viitoare).

Apoi am fost la un cabinet de doctori de familie sa vad daca ma pot inscrie. Aici fiecare om trebuie sa fie inscris la un medic de familie din apropierea casei lui si am auzit ca unii au avut dificultati in a-si gasi un medic, au stat pe liste de asteptare, chestii de genul. Lasand asta la o parte, eu vroiam sa gasesc si o femeie. Nush de ce, dar ma simt mai in largul meu sa-i explic unei femei ce ma doare decat unui barbat. Bine, era un moft, daca nu gaseam o doctorita, m-as fi dus la un doctor, nu era problema. Insa am avut noroc si m-am inscris la prima optiune, un cabinet de 3 doctorite, si pe mine si pe Andi, in vreo 15 minute. Asta da, noroc.

Apoi ajung acasa si pe la 2 ma suna tipul de la o companie de la care asteptam (cu infrigurare) raspunsul de dupa cel de-al doilea interviu. Dupa ce au ales 3 candidati din 10 intervievati initial, au avut al 2lea interviu si urma sa aleaga un singur om. Acel om am fost eu. Bucurie mare, ce pot sa zic? Incep de la 1 noiembrie, o sa fiu webdesigner. E o companie de ecommerce si eu o sa le fac bannere, butoane, pagini intregi, o sa ma ocup de usability pt site-urile lor, newsletter si din cand in cand brosuri si fluturase. Photoshop, Illustrator, XHTML si CSS, oleaca de PHP dar nu mult si din cand in cand Indesign. Cam cu asta o sa lucrez. Si ma platesc ok pt varsta, educatia si experienta mea (astea toate 3 criteriile se iau in considerare cand se propune un salariu), ba mai am si reducere la produsele de pe site-urile lor. Si ma bate un gand sa-mi iau si mie si lui Andi un smartphone ceva :)

De la 1 noiembrie o sa fie un pic diferit pt mine, un pic si pt Andi ca o sa aiba mai putin de mers pana la servici :) Job nou, apartament nou (si semi-gol; sau semi-plin depinde cum vedem situatia), de la 9 noiembrie si cursuri de olandeza noi.

Abia astept!

Am job! Ura!

Ma plangeam degeaba. Iaca m-a ales o companie sa le fiu webdesigner de la 1 noiembrie.

Ura!

Nu-i usor sa-ti gasesti job

M-am mutat pe 14 august in Rotterdam, ca sa locuiesc cu Andi si mi-am lasat in urma un job care oricum nu prea imi mai placea (devenise plictisitor si complet nemotivant in ultimele luni). Am inceput cam cu o luna inainte sa-mi caut joburi si partea faina in Olanda e ca nu trebuia sa ma limitez la Rotterdam, asa incat am avut un interviu in Haga, doua in Rotterdam si unul in Utrecht. Imi lua aproximativ o ora sa ajung la toate. Ca trebuia sa iau trenul si autobuzul pana in Haga sau Utrecht, sau trebuia sa strabat Rotterdamul, tot atat imi lua. Si in afara de asta, olandezii sunt caracterizati de o mobilitate destul de ridicata, foarte multi facand naveta la serviciu, e considerat normal sa faci asta, sau sa te muti pt job. Cunosc un tip care face naveta 2h pe zi pt ca nu vrea sa se mute din Rotterdam desi jobul lui e in estul tarii.

Ce am descoperit eu insa in ultimele 2 luni de cand sunt in Rotterdam?
1. Olanda este afectata de criza, in mod special in piata muncii. Desi economia s-a stabilizat aici, nu pot sa nu ma intreb daca nu e din cauza ca toate costurile au fost taiate la sange si multe costuri reprezentau de fapt angajati. Asa incat multi au fost concediati, multi cauta joburi, e greu sa gasesti ceva, iar pt imigranti e cu atat mai dificil (dupa cum multe articole in ziare scriu).
2. Majoritatea companiilor cauta vorbitori de olandeza. Pe mine nu m-a oprit acest mic detaliu sa aplic la multe companii si partea misto e ca toate interviurile la care am fost invitata cautau oameni fluenti in olandeza, insa daca-mi exprim interesul sa invat limba, ei se multumesc si cu asta. Insa e dificil sa fii respins pt ca "pt aceasta pozitie, fluenta in olandeza is a must".
3. Educatia uneori e mai importanta decat experienta. Au fost cateodata alesi candidati care au terminat liceul si eu am fost respinsa pt ca nu am educatia necesara. Degeaba am eu facultate terminata daca nu e in domeniul care trebuie. Aia cu liceul... au terminat liceul grafic. Da, exista asa ceva si e destul de prestigios in Olanda.
4. Pt un utilizator de Windows e dificil sa se descurce pe un Mac. Am avut surpriza ca la unul din interviuri sa trebuiasca sa dau un test. So far, so good. Numai ca Adobe era instalat in olandeza. So far, not so good. Dupa ce au ales pe celalalt candidat din cauza ca era mai rapid ca mine, well duh, instalati-i lui Illustrator in swahili sa vedem cum se descurca? Anyway, am invatat shortcut-uri, just in case. La un alt test de genul... surprise, surprise, nu numai ca era Adobe in olandeza, dar era instalat pe Mac. Huh. Needless to say, didn't get that one either.

E descurajant

si deprimant sa fii respins de la atatea joburi, pe motiv ca nu ai educatia necesara, nu vb limba sau pur si simplu nu ma potrivesc profilului cautat de ei. So, pt cei care cred ca a emigra intr-o tara vest-europeana e miere si lapte, think again. A, si eu n-am nevoie de permis de munca, mai e si treaba asta, unii au nevoie si pt ei cred sincer ca e imposibil sa obtii job in conditii de fata.

Dar sa gandesc pozitiv! Cum zice Andi si Bianca: tot raul spre bine...

Am fost la zoo - Blijdorp Zoo

Am fost acum vreo 2 saptamani pentru prima oara la gradina zoologica din Rotterdam. Ca tot e la 10minute de mine si tot era o sambata linistita si cu soare afara. Desi Andi a cam strambat din nas la pretul biletelor si a trebuit sa duc un pic de munca de convingere, a meritat pe deplin. Am stat vreo 6 ore si nu sunt sigura ca am vazut absolut tot, mai ales ca gradina zoologica e organizata pe 4 rute si toate au drumuri si alei alternative si noi ne schimbam parerea what we should see next aproape de fiecare data cand ne uitam pe cate o harta.

M-a impresionat f mult cat de curat era, cat de bine organizat era absolut totul, avand in vedere numarul destul de mare al vizitatorilor, cat de usor era sa iti dai seama unde esti si cum poti ajunge in alta parte a gradinii si cel mai misto a fost ca descrierea animalelor era in olandeza, engleza, franceza si germana, deci am putut citi cat de cat ce animalute sunt alea la care ne uitam si ce-i cu ele.

Insa cel mai mult m-a impresionat numarul mare de noi pui nascuti in vara asta sau in septembrie. Din cate stiu eu, animalele se inmultesc cu mare dificultate in captivitate, iar cand asta se intampla, e un lucru grozav si cred ca zice ceva despre ingrijirea pe care o primesc animalele acolo. Blijdorp Zoo avea in jur de 10 sau mai multi noi pui: pui de lei, urangutani, girafe, hipopotami, elefanti si multe alte animale pe care acum nu mi le amintesc. Era super fain sa mergi si sa vezi cate o tablita cu "Geboren!" scris mare, apoi cu numele puiului nou, data nasterii, numele mamei si al tatalui noului puiut. Jos palaria.

Imi pare rau insa ca nu am putut vedea leii mai bine, cand am ajuns noi leul si o leoaica dormeau la umbra unor copaci si nu prezentau nici un interes pt vizitatori. Lupii nu i-am vazut deloc, nu stiu exact unde erau, habitatul lor fiind f mare si plin de copaci (o mica padure practic). Insa all in all, cei 18 euro dati pe bilet au meritat pe deplin si sper ca la primavara sa mai dau o tura sa vad ce animalute noi au mai adus si ce mai fac cele vechi. Si sa revad vidrele de mare, care mi s-au parut cele mai scumpele dintre toate animalele de la zoo. Pluteau una langa alta cu burtica-n sus fix langa geamul de unde ne uitam noi si erau adorabile, imi venea sa le mangai pe burtica si sa le strang in brate, asa de dulci erau.

Poze (bineinteles) aici.

Locurile mele preferate din Rotterdam

Updates

Si a mai trecut inca o luna de cand am scris ultima oara in blog. Well, nu e din lipsa de timp, ci de internet. Comandasem conexiunea la net cu tv si telefon si trebuia sa vina pe 7 septembrie. Cu vreo cateva zile inainte am primit o scrisorica cum ca daca vreau sa vina nenea tehnicianul sa-mi monteze tot, sa intru pe un site si sa fac programare. Cand s-a facut 9 septembrie si tot n-am primit in posta nimic (cum ma asteptam eu), am intrat pe site sa fac programare si cea mai rapida data era 28 septembrie. Dupa care sun la serviciul clienti si intreb ce si cum. Se pare ca nenea tehnicianul imi aduce modemul si decodorul si cablurile si ce mai trebuie, deci am de stat pana pe 28 fara net. F trist.

Si mai trist pt ca pe 31 octombrie ma mut iar. Mda. Pentru ca landlordul meu care locuia cu prietena ne-a anuntat pe 31 august pe mine si Andi ca l-a dat tipa afara din casa, s-au despartit si are nevoie de apartament. In contract este specificata perioada de timp in care trebuie sa eliberezi apartamentul: 2 luni, deci pe 1 noiembrie ne vom fi mutat in alta parte. Mai amuzant a fost ca tipul mentionase ca s-ar putea impaca cu prietena si atunci normal, putem ramane, dar eu si Andi ne-am gandit ca domle, s-a intamplat o data, se mai poate intampla inca o data si daca atunci nu avem nimic pus deoparte? Asa ca ne mutam oricum. Si intr-adevar saptamana asta ne-a sunat proprietarul sa ne zica sa rupem scrisorica cu 2 months notice in bucati, pt ca s-a impacat... Si noi l-am anuntat ca ne mutam oricum.

In rest nimic nou cu mine, inca mai caut job, ma plictisesc, ma uit la multe seriale, m-am apucat sa-mi fac sat pe travian.ro si pe ici pe colo cate un design job.

Super-pat

Am dormit luni seara pentru prima oara in apartamentul nou cu Andi.

Stiam ca patul nostru e mare, foarte mare, stiam dimensiunile: 2 x 2.2m, dar pana cand n-am dormit in el nu am realizat cat de mare e. Am dormit intinsa ca o caracatita in pat, Andi la fel si cred ca incapea si a 3 persoana in pat (nu va ganditi la kinky stuff) si nici nu ne-am fi atins in timpul noptii.

E gigantic.

I'm happy about that :D

Un an in Olanda

Azi e un an de cand m-am mutat in Olanda. As putea zice ca e o aniversare. Pe care o sarbatoresc prin a-mi lua ramas bun de la prietena mea cea mai buna de aici.

Dar lasand asta la o parte, m-am tot gandit in ultimele saptamani la cat de mult m-am schimbat intr-un an de zile. Chiar si sefa mea mi-a zis azi intr-un meeting in care evaluam traineeshipul meu ca nu ma recunoaste ca fiind fetita sfioasa si speriata de acum un an. Ca m-am transformat din studenta in adult, am mai multa incredere in fortele proprii si mi-am dezvoltat cunostintele si abilitatile.

Citeam mai demult pe wikipedia ca 10% din imigranti se integreaza complet intr-o societate straina, 30% devin cosmopoliti, iar marea majoritate de 60% resping cultura noua si se retrag intre ai lor, in ghetouri in care locuiesc numai imigranti. Observ asta peste tot in Olanda, marea majoritate a polonezilor, turcilor si marocanilor locuiesc in cartiere unde sunt numai de-ai lor, vb limba lor si nu socializeaza cu olandezii.

Ma intreb cat m-am integrat eu. Am prieteni olandezi, unii chiar buni, altii la nivel de "hei, hai la o bere", insa prietenii aproapiati sunt expati si ei. Deci deocamdata cred ca sunt inca in cei 30% de cosmopoliti. De la toamna insa vreau sa ma inscriu la un curs de olandeza, o sa am in curand un job fulltime adevarat si atunci poate o sa migrez in primii 10% (asa sper).

Daca ar fi sa ma gandesc la cateva chestii pe care le-am facut anul asta, ar fi:
- am evoluat f mult pe plan profesional
- am prins un pic curaj cand vine vorba de abilitatile de designer
- am invatat un pic de olandeza
- am descoperit ca daca am ceva alcool in sange vorbesc mai bine spaniola si italiana (dezinhibator alcoolul asta :)
- am calatorit mai mult decat as fi sperat, am fost in Germania, Belgia si de 2 ori in Franta si la anul imi doresc mult mult sa vad si Parisul si Barcelona.
- mi-am facut prieteni de pe majoritatea continentelor si ma simt f norocoasa ca am avut contact cu atat de multe culturi si am invatat multe de la ei si le-am mancat mancarea traditionala :D mancarea indiana mi s-a parut cea mai buna pana acum.
- am vb engleza in marea majoritatea a timpului, asa ca am ajuns sa si gandesc in engleza (merg pe strada si ma gandesc "I need to buy milk" si apoi constientizez asta... f ciudat mi s-a parut primele dati, acum m-am obisnuit)
- distanta si-a spus cuvantul si am pierdut legatura cu marea majoritate a prietenilor din Romania
- mi-am gatit bors si mamaliga cu branza mai des decat as fi mancat vreodata in Romania si am gatit si pt altii si au fost toti placut impresionati de bucataria romaneasca si de abilitatile mele nemaipomenite de a cumpara sarmale din magazine turcesti :D
- mi-am cumparat laptop si telefon nou si incredibil de multe haine si papuci (realizez asta acum cand imi fac bagajele si vad ca nu dovedesc nici cu 2 genti (f mari) duse deja in Rotterdam)

In final, cred ca cel mai important lucru care mi s-a intamplat mie in anul asta de locuit printre straini e ca am crescut. Mare dreptate a avut AIESECul ca te dezvolti profesional si personal.

Narghilea cu vodca

Aseara am fost la ziua de nastere a unei rusoaice. Organizase ea o cina pt ceilalti trainee si cativa aieseceri. Dupa ce ne-a explicat ca vom manca in stil rusesc, a adus doua sticle de vodca pe masa si multe paharele mici de shot. Nu puteam incepe sa mancam fara sa luam un shot, iar doua (ne)fericiti care au intarziat, au fost pedepsiti prin a bea 2 shoturi in loc de unul. Am mancat apoi salata Olivier (destul de asemanatoare la gust si la cum arata cu salata Beouf), apoi iar un shot de vodca, apoi lasagna, nu tocmai rusesc, dar atunci deja nu mai conta asa mult.

Dupa masa, evident un alt shot, apoi freestyle :)) Oricine bea orice (intre timp au mai aparut cateva sticle de diverse tarii) si oricat. A fost prima cina/petrecere la care nu era nici o sticla de bere.Dupa ceva vreme, stiam ca una din activitatile serii va fi sa fumam din narghilea. Sarbatorita e o mare fana a narghilelelor, motiv pt care i-am facut una cadou ieri.

Amuzant a fost tipa nu vroia sa puna apa in narghilea, ci vodca. Insa cum mai multi s-au cam fastacit (adica olandezii), ea a zis ca se duce si pune vin. A venit inapoi si mi se parea mie ca lichidul dinauntru e un pic cam transparent, dar am zis ca poate o fi vin alb, e intuneric in camera si nu vad bine. Dupa ce tragem cateva fumuri si eram toti cu ranjete pe fata, ea mentioneaza "in treacat" ca a pus fff putina apa si restul vodca si martini. Ooops.

Sa nu credeti ca s-a imbatat cineva. Chiar deloc. Dar era o senzatie placuta cand trageai in piept fumul cu aroma de pepene galben.

Dulce asa.

Narghilea ruseasca.

Umor potrivit sau nu

Observ cat de murdar e umorul olandezilor.

Sambata am fost sa vedem un apartament cu un arab de la o agentie imobiliara. Cand am ajuns, proprietarul era acasa cu prietena lui, cu noi mai era un italian care-si cauta si el casa si am pornit toti 6 in turul apartamentului. Dupa etajul de jos cu living si dining room si bucatarie, am urcat toti la etajul superior unde era dormitorul si terasa. In dormitor cand am intrat, arabul nostru era deja acolo si prima impresia e de uimire la dimensiunile patului. Arabul nu s-a putut abtine sa nu faca glumite gen "This is where it all happens", la care noi am chicotit si am continuat sa ne uitam. Invartindu-ne ici-colo, la un moment dat eu si Andi observam ca salteaua e cam tare si ca ne-ar apuca durerile de spate daca am dormi in patul ala. Intrebam daca s-ar putea schimba salteaua. Arabul nostru comenteaza "Soft mattresses are no good, you don't get any response with them" Italianul a schitat oleaca uimire si a iesit din camera, eu si prietena proprietarului am facut ochii mari si n-am zis nimic, iar Andi si proprietarul au zambit putin si apoi au schimbat subiectul: da, da, se poate schimba salteaua, sigur.

Nu pot sa nu ma intreb... sunt eu fara lipsa de umor? Sau sunt mironosita? Dar mi s-a parut ciudat sa zica un necunoscut ca am avea sex mai bun daca am pastra salteaua aia si nu am schimba-o pe alta mai moale.

Am vazut mai multi olandezi cu glume de-astea. Sefa mea statea o data la masa cu un coleg si directorul si directorul manca un hamburger si o intreaba daca vrea si ea. Colegul zice nu, nu stii ca ea nu mananca carne? (e vegetariana) la care directorul spune "ba da, cand sunt stinse luminile". Toti au ras, eu cu gura cascata. Parca nu mi-as imagina glume de astea cu seful meu... adresate mie. Creca m-as face rosie din cap pana-n picioare.

Glume de-astea eu fac cu prietenii, nicidecum cu seful la servici sau cu tipul de la agentia imobiliara. Cine-i ciudat de fapt? Eu sau ei?